Bobby Jindal este un tânăr de 37 de ani, ai cărui părinţi au imigrat în SUA din India şi care a ajuns guvernatorul statului Louisiana.  Va fi probabil unul dintre cei consideraţi de către john McCain ca vicepreşedinte.  Recent, Bobby Jindal a semnat un document legislativ în statul său, care permite profesorilor şcolilor publice, pe lângă urmarea programelor şcolare respective, să folosească şi alte materiale, precum lucrări despre Intelligent Design.  Profesorii pot întrebuinţa dovezi ştiinţifice adiţionale, analize şi lucrări critice cu privire la subiectele pe care le studiază elevii lor.
    Scopul profesorilor trebuie să fie acela de a provoca discuţii deschise şi obiective cu privire la teoriile ştiinţifice studiate.  Elevii trebuie ajutaţi să analizeze, să gândească critic şi să priceapă ceea ce învaţă.  Iniţiativa guvernatorului este un mare pas înainte dacă luăm în considerare dogmatica liberală car consideră că teoria evoluţiei şi încălzirea globală sunt adevărate, şi care văd ca fiind „religie” orice altă părere.

    Booby Jindal este catolic şi are o diplomă universitară în biologie.  Cu privire la Intelligent Design el este de acord că aceasta nu are o poziţie religioasă sau creaţionistă ci este suportată de filozofia raţională a cărtei vechime o depăşeşte pe cea a creştinismului.  Plato şi Aristotel, filozofi ai Greciei antice au gândit şi au învăţat pornind de la observarea materiei, care deşi tinde spre haos, este organizată în forme perceptibile; în lanţul de cauze trebuie să fi existat o cauză primară.

    Cu tot entuziasmul unora (ca mine de exemplu) ştim că legea semnată de Guvernatorul Louisianei va suferi atacuri din partea organizaţiilor liberale şi a avocaţilor ACLU.  Până atunci însă, felicitări domnule guvernator!  Ai curaj!  Poate ajungi vice-preşedinte, şi într-o zi, chiar preşedinte!  Între un „committed Christian” cu vorba doar (ca Obama) prefer unul care nu se bate cu cărămida în piept, dar care arată cu faptele ce face un creştin: adică, este curajos!

Unul dintre cei mai proeminenţi promotori ai New Age-ului, Deepak Chopra a lăudat conţinutul şi pe semnatarii „Manifestului Evanghelic.”  El afirmă că a remarcat nota conciliantă a manifestului, şi faptul că semnatarii acestuia nu vor să atace alte credinţe nici să le excludă.  A remarcat de asemenea recunoaşterea că trăim într-o „global era” (o epocă globală) care arată că evanghelicii de astăzi au înţeles că pământul (creaţia lui dumnezeu, în cuvintele lui Chopra) trebuie respectat şi îngrijit.  „Dacă vrei să salvezi pământul, atunci nu are rost să ataci restul omenirii, care se închină unui alt dumnezeu” a spus Chopra.
Semnatarii manifestului ar trebui să fie atenţi cine şi de ce laudă manifestul.  Deepak Chopra a lansat recent o carte „The Third Jesus” (al treilea Isus), în care spune printre altele:  „There is not one Jesus…but three. First, there is the historical Jesus, the man who lived more than two thousand years ago and whose teachings are the foundation of Christian theology and thought. Next there is Jesus the Son of God, who has come to embody an institutional religion with specific dogma, a priesthood, and devout believers. And finally, there is the third Jesus, the cosmic Christ, the spiritual guide whose teaching embraces all humanity, not just the church built in his name. He speaks to the individual who wants to find God as a personal experience, to attain what some might call grace, or God-consciousness, or enlightenment….  Ultimately, Chopra argues, Christianity needs to overcome its tendency to be exclusionary and refocus on being a religion of personal insight and spiritual growth. In this way Jesus can be seen for the universal teacher he truly is–someone whose teachings of compassion, tolerance, and understanding can embrace and be embraced by all of us.” – Deepak Chopra on Chopra.com

Pentru cei ce nu citesc englezeşte, „Nu există un singur Isus ci trei.  Mai întâi, avem Isus cel istoric, omul care a trăit acum mai bine de două mii de ani şi ale cărui învăţături sunt temelia teologiei şi gândirii creştine.  Apoi avem pe Isus Fiul lui Dumnezeu, cel care a venit să întrupeze o religie instituţională cu dogme specifice, cu preoţie şi credincioşi devotaţi.  Şi-n cele din urmă, există un al treilea Isus, Christosul Cosmic, călăuza spirituală ale cărei învăţături cuprind întreaga omenire, nu doar biserica zidită pe numele său.  (Acest Isus) vorbeşte individului care doreşte să-l găsească pe Dumnezeu ca o experienţă personală, să ajungă la ceea ce unii ar numi „har”, sau conştiinţă de dumnezeu, sau iluminare…  În cele din urmă - spune Chopra - creştinismul trebuie să-şi depăşească tendinţa de a fi exclusivist şi să devină o religie de înţelegere personală şi creştere spirituală.  Astfel Isus va putea fi perceput aşa cum este, un învăţător universal, ale cărui învăţături despre compasiune, toleranţă şi înţelegere por cuprinde pe toţi şi trebuie cuprinse de către toţi.”
În timp ce pe de o parte „fundamentalismul” (sau altfel spus, biserica cu adevărat evanghelică, care are o doctrină biblică sănătoasă, care propovăduieşte doctrina şi o trăieşte, evanghelizând în virtutea Marei Trimiteri) creşte (vezi Africa, Asia şi America Centrală), creşte şi ateismul (în special Europa şi mai recent America de nord).  Dar tot recent a apărut o a treia categorie, şi aceasta pe fondul unor biserici care nu mai predică şi învaţă doctrina Sfintelor Scripturi, ci u evaghelie omenesacă, care nu are (aproape) nimic divin în ea.  În vacuumul doctrinal, a apărut misticismul de tip new-age, o nouă „spiritualitate” care nu are nimic de-a face cu Duhul Sfânt ci este din şi pentru „duhul lumii” sau „duhul veacului.”  Această a treia categorie nu va avea altă soartă decât să îngroaşe în ultimă instanţă rândurile ateilor.  Cineva spunea „există un singur unghi în care poţi sta drept, dar se poate cădea într-o mulţime de alte unghiuri.”  De aceea este creştinismul exclusivist.  Există un singur Adevăr, o singură Cale, o singură Viaţă: Isus Christos.  Şi acesta nu-i „trei Isuşi” ci unul singur.  Dacă nu eşti 100% al lui, eşti 100% al celuilalt dumnezeu, cel al veacului acestuia, care orbeşte şi distruge!  99% al Domnului şi 1% al lumii înseamnă 100% al lumii!  Atât de exclusivist este Isus!
Dacă cel ce a scris „The Third Jesus” aproba conţinutul „manifestului”, atunci ce spune acesta de fapt?

 Creşterea băieţilor

Meg Meeker este medic pediatru şi autoarea cărţii „Boys should be Boys.” Printre altele, ea afirmă că unul dintre secretele creşterii de fii sănătorşi este credinţa în Dumnezeu şi religia.  Cu toate cărţile citite de părinţi cu privire la creşterea copiilor, cu tot ajutorul căutat la psihologi şi profesionişti, cu toată tehnica folosită pentru limitarea intrării răului în viaţa fiilor lor (cum ar fi v-chip sau dispozitivul care blochează canalele sau emisiunile TV care au conţinut murdar, sau cum ar fi filtrele de porno folosite pe computere), religia rămâne ca alternativa cea mai bună pentru creşterea unor băieţi buni.

Băieţii care provin din familii în care creştinismul este important, sunt mai puţin în pericol de a folosi alcool, de a fuma, de a consuma droguri sau de a trăi o viaţă sexuală promiscuă.  Meeker arată de ce este „folositor” Dumnezeu pentru creşterea băieţilor:
1. Nădejdea. Dumnezeu este cea mai bună sursă de nădejde.  El are avantaje faţă de orice altă sursă de nădejde, pentru că Dumnezeu este fără limite, El nu va muri, El nu va abandona pe cei ce se încred în El.
2. Dragostea. Dumnezeu este singura şi cea mai mare sursă de iubire necondiţionată.
3. Adevărul. Toţi oamenii vor să cunoască adevărul.  Descoperirea adevărului în timpul căutării răspunsului cu privire la existenţa lui Dumnezeu va deschide mintea unui băiat cum nimic altceva n-o poate face.
4. Harul. Băiatul va face greşeli.  El trebuie să ştie că atunci când greşeşte, poet veni la Dumnezeu pentru a găsi înţelegere, iertare şi pentru a putea să aibă un nou început.  De câte ori părinţii sau societatea nu mai au har, Dumnezeu rămâne plin de har.
Cartea Dr. Meeker arată cum prin oferirea scutului credinţei în Dumnezeu băieţilor lor, părinţii îşi protejează copiii şi-i cresc pentru a deveni bărbaţi buni.

Mulţumesc…

Autorul necunoscut

 Mulţumesc că:
1. plătesc taxe, pentru că înseamnă că am de lucru.
2. hainele cu care sunt îmbrăcat mă cam strâng, pentru că înseamnă că am de mâncare

3. am o umbră ce mă urmăreşte când lucrez, pentru că înseamnă că mă bucur de soare
4. trebuie să tai iarba, să curăţ pereţii şi să curăţ jgheaburile, pentru că înseamnă că am o casă
5. de locul de parcare la capătul îndepărtat al garajului, pentru că înseamnă că pot să umblu
6. de factura scumpă a încălzirii, pentru că înseamnă că am căldură
7. de toate plângerile împotriva guvernului pentru că înseamnă că am libertate de exprimare
8. că mă trezeşte deşteptătorul dimineaţa, pentru că înseamnă că sunt viu

13 Trecând peste Barierele în calea Împuternicirii

A conduce bine nu are în vedere îmbogăţirea de sine, ci împuternicirea (îmbunătăţirea) altora.  Numai oamenii împuterniciţi îşi pot atinge potenţialul.  Când un lider nu poate sau nu vrea să-i împuternicească pe alţii, el creează bariere în sânul organizaţiei care devin de netrecut pentru cei ce-l urmează.
Când liderii nu reuşesc să-i împuternicească pe alţii, o fac de obicei din cauza a trei motive principale:
1. Dorinţa de a-şi păstra locul de muncă (poziţia)
2. Rezistenţa la schimbare
3. Lipsa meritelor personale
Adevărul este că împuternicirea (altora) este … puternică, nu doar pentru persoana împuternicită ci şi pentru mentor.  Creşterea altora te creşte pe tine.  Impactul acesteia îl poţi experimenta ca lider atâta vreme cât eşti dispus să crezi în oameni şi să le dăruieşti puterea ta.

 - traducere liberă din The 21 Irrefutable Laws of Leadership

 Găsite…

 Este mai uşor să predici 10 predici decât să trăieşti una
Există mulţi oameni care vor să-i slujească Domnului… în calitate de consilieri!
Dumnezeu nu a creat nimic fără un scop, deşi nu găsesc scopul ţânţarilor!
Oamenii sunt ciudaţi: în autobuz vor să stea în faţă, vor să umble pe mijlocul drumului şi în biserică, să stea în spate.
S-ar putea ca ocazia să bată o singură dată la uşa ta, dar e sigur că ispitele izbesc uşa neîncetat.
Încetează să te mai plângi de biserica ta!  Dacă ar fi perfectă, tu nu ai avea voie să-i fii membru!
Dumnezeu nu judecă un om până nu a murit; tu de ce o afci?
Unele minţi sunt ca betonul: perfect amestecate şi întărite pentru totdeauna.
Nu înţeleg de ce schimbă oamenii bisericile: contează la care biserică şi aşa nu te duci?
Noi am fost chemaţi să fim martori, nu avocaţi şi judecători.
Tu pescuieşte oamenii, şi lasă-L pe Dumnezeu să-i cureţe…
Coincidenţa este atunci când Dumnezeu alege să rămână anonim.
Nu pune un semn de întrebare acolo unde Dumnezeu a pus punct.

12 Valoarea Timpului

Timpul este valoros.  Psihiatrul şi autorul M. Scott Peck a spus, „Până când nu te apreciezi pe tine însuţi, nu o să apreciezi timpul tău.  Până când nu îţi apreciezi timpul, nu o să faci nimic cu el.”
În cartea „Ce faci între naştere şi moarte”, autorul Charles Spezzano spune că oamenii nu plătesc cu bani pentru lucruri, ci cu timpul.  Dacă spui În cinci ani voi avea destui bani economisiţi ca să cumpăr casa aceea de vacanţă, ceea ce spui cu adevărat este că proprietatea va costa cinci ani din viaţa ta adică o doisprezecime din viaţa ta de adult.  „Fraza a-ţi cheltui timpul nu este o metaforă”, spune Spezzano.  „Aşa funcţionează viaţa.”

În loc să te gândeşti despre ce faci şi ce cumperi prin prisma banilor, gândeşte-te din perspectiva timpului.  Gândeşte-te la asta.  Ce lucruri merită să-ţi cheltuieşti viaţa cu ele?  Privirea muncii tale prin această perspectivă îţi va schimba felul în care-ţi aranjezi timpul.

- traducere liberă dinThe 360 degree Leader

11 Înainte de a începe (să conduci) dezvoltă relaţii

 Liderii fac greşeala obişnuită de a încerca să-i conducă pe alţii înainte de a dezvolta relaţii cu ei.  În timp ce te pregăteşti să-i ajuţi pe alţii să crească, fă-ţi timp să-i cunoşti.  Roagă-i să-ţi spună istoria vieţii lor - călătoria lor de până acum.  Află ce-i pasionează, care le sunt calităţile şi slăbiciunile, temperamentele.  Petrece ceva timp cu oamenii aceştia în afara mediului în care-i vezi de obicei.  Dacă munciţi împreună, atunci jucaţi-vă împreună.  Dacă vă cunoaşteţi de la biserică, întâlniţi-vă la locul lor de muncă.  Dacă mergeţi la şcoală împreună, atunci petreceţi un timp împreună acasă.  Principiul acesta poate fi întrebuinţat şi cu membrii familiei.  De exemplu, dacă petreci timp cu copiii tăi în afara mediului în care trăiţi în fiecare zi, o să înveţi mult mai multe despre ei.  O să vă dezvoltaţi relaţiile ca niciodată până atunci şi vă va ajuta să creşteţi.

traducere liberă din Your Road Map for Success

 10 Regula celor 30 de secunde

 Când oamenii se întâlnesc cu alţi oameni ei caută mereu cum să arate bine.  Cheia la Regula de 30 de secunde întoarce pe dos obiceiul acesta.  Când te întâlneşti cu alţi oameni, caută cum să-i faci pe ei să arate bine.
Zilnic, când mă întâlnesc cu alţii mă gândesc pentru o clipă ce-aş putea să le spun pentru a-i încuraja.  Le pot spune unul din următoarele lucruri: le pot mulţumi pentru ceva ce-au făcut pentru mine sau pentru vreun prieten de-al meu, sau pot spune altora despre vreuna din reuşitele lor.  S-ar putea să-i laud pentru vreo calitate de-a lor sau să-i complimentez pentru cum arată.  Obiceiul acesta nu-i complicat, dar necesită timp, efort şi diciplină.  Răsplata practicării lui este imensă deoarece are un impact pozitiv asupra celorlalţi.

- traducere liberă din 25 Ways to Win with People

Vremuri grele

Cutremure de pământ, uragane, războaie, tot felul de „veşti” înspăimântătoare.  Zeci de mii de morţi acum o săptămână în Burma.  Sute de morţi pe-aici prin America, sub uragane şi furtuni.  Azi dimineaţa, alte zeci de miii de morţi în cutremurul de pământ din China.  Dureri ale naşterii unei lumi noi?  Dureri ale morţii unei lumi vechi?  Şi noi, cu ce ne ocupăm?  Cu ce ne „pierdem” timpul?  Unde ne sunt concentrate energiile?  Care ne sunt priorităţile?
Întrebări  multe, serioase şi grele.

09 Fă-ţi timp să-i înţelegi pe oameni

 Cu te descurci când este vorba de relaţiile tale?  Petreci mult timp şi energie pentru a stabili relaţii solide cu membrii echipei tale, sau eşti atât de concentrat asupra rezultatelor încât tinzi să treci cu vederea pe alţii (sau să calci peste ei) în timpul procesului de atingere a scopurilor?  Dacă te caracterizează partea a doua a frazei anterioare, gândeşte-te la cuvintele înţelepte ale lui George Kinzle şi Edward Dare din cartea Climbing the Executive Ladder: „Există puţine lucruri care să te răsplătească mai mult decât timpul şi efortul pe care-l depui pentru înţelegerea oamenilor.  Aproape că nu există nimic care să te împlinească mai mult ca lider sau ca persoană.  Nu-ţi va oferi nimic altceva o mai mare satisfacţie şi nici nu-ţi va aduce mai multă fericire.”
Dacă devii o persoană foarte prietenoasă (relaţională) îţi va aduce succes şi ţie şi echipei tale.

- traducere liberă din 25 Ways to Win with People

 Isus din Nazaret a înfiat doi copii!

Jim Caviezel a jucat rolul lui Isus în „The Passion of the Christ” în regia lui Mel Gibson.  Puţin ştiu însă că rolul din film l-a trasnformat pe Caviezel în ceea ce priveşte credinţa.  EL şi soţia sa Kerri sunt catolici, şi anul acesta s-au gândit să pună credinţa lor în practică.  Au înfiat doi copii din China.
Toată povestea a început când un prieten de-al actorului l-a întrebat dacă el este „pro-life” sau „pro-choice” (împotriva avortului sau pentru avort).  Caviezel i-a spus că este „pro-life”.  Atunci prietenul i-a zis să-şi pună poziţia în practică şi să înfieze un copil; dar nu orice fel de copil, ci unul cu handicap.  Caviezel l-a întrebat pe prietenul său că dacă el va înfia un astfel de copil, el prietenul, îşi va schimba poziţia de la „pro-choice” la „pro-life”?  Prietenul a spus că da.
Jim şi soţia sa Kerri s-au dus în China şi au ajuns să înfieze nu un copil cu handicap, ci doi: un băieţel şi o fetiţă.  Ambii suferă de tumori la creier.  Băiatului i-au pus numele de Bo.  Prietenul nu s-a ţinut de cuvânt în cele din urmă, dar Caviezel a spus: „Nu mai contează deoarece bucuria ce mi-o produce Bo este atât de mare!  Este ca şi când s-ar fi născut în familia noastră!”  Bo a fost abandonat de către părinţii săi într-un tren, a crescut într-un orfelinat şi la vârsta de cinci ani a fost diagnosticat cu tumoare.  Familia lui Caviezel l-au adus în SUA, l-au dus la specialişti şi au vegheat ca să aibă cei mai buni medici şi chirurgi.  Acum după operaţii, copilul este îngrijit în familia părinţilor săi adoptivi.

„Nu am ales drumul cel mai uşor” a scpus Caviezel unui reporter.  „Pentru mine, credinţa înseamnă fapte.  Să fii Samariteanul milos.  Credincios nu este cel ce susţine că este credincios, ci cel ce transpune credinţa în fapte, şi face asta fără să bată toba.  Eu spun astea doar pentru că aş dori să încurajez şi pe alţi oameni (să facă ca mine).”
Actorul din „The Thin Red Line” şi „Contele de Monte Cristo” susţine că viaţa sa a fost transformată de jucarea rolului lui Isus Christos în „The Passion of the Christ.”  Acum credinţa este importantă pentru el şi îi afectează cariera.  De asemenea speră că rolul lui Isus jucat de el să schimbe şi să influenţeze şi vieţile altora.
Caviezel povesteşte cât de „absolut îngrozit” a pornit în procesul de înfiere a unui copil.  „Ţi-e frică, eşti înspăimântat, dar habar n-ai ce binecuvântare experimentezi dacă doar păşeşti prin credinţă!”  După Bo, Jim şi Kerri s-au întors în China pentru a adopta încă un copil.  Li s-a oferit o fetiţă sănătoasă, dar în regiunea Guangzhou au descoperit o fetiţă tot de 5 ani, care avea şi ea o tumoare la creier; şi ea avea nevoie de o familie.  Soţii Caviezel au gândit că va fi mai uşor ca să adopte cineva fetiţa sănătoasă… aşa că ei s-au oferit s-o adopte pe cea bolnavă
Când şi-a început cariera de actor, prietenii din Hollywood i-au sugerat să-şi ţină credinţa în secret, că la Hollywood nu este loc pentru credincioşi.  Dar Caviezel a refuzat şi faptul că el vorbea deschis şi fără ruşine despre credinţa sa a atras atenţia lui Mel Gibson asupra actorului.  Întrebat de ce înseamnă să fii un catolic practicant la Hollywood, Caviezel a răspuns: „Când crezi în El, îţi iei crucea şi-L urmezi; aceasta este calea.  Avem cu toţii dorinţa de a fi acceptaţi şi plăcuţi… dar ar trebui să cerem de la Dumnezeu o atitudine de umilinţă…  Puterea credinţei este în renunţare şi-n acceptarea de a fi un slujitor al lui Isus Christos şi al Tatălui meu din ceruri.”
„Nu am primit un Oscar pentru „The Passion” a mai zis el, dar crezi că lucrul acesta contează la Dumnezeu?  Cu siguranţă că dacă am fi primit 10 Oscaruri, asta nu ar fi schimbat cu nimic situaţia din lume, nu ar fi adus pace.  După vederea filmului, au venit la mine tot felul de oameni să mă felicite.  Unii care nu-L cunoşteau pe Christos, oameni din lume, mi-au mărturisit, „Jim, în sfârşit, acum am înţeles ce este creştinismul!” şi lucrul acesta mi-a dăruit multă bucurie şi nădejde.”
Actorul a spus că jucarea rolului lui Isus a pus pe umerii săi şi o imensă povoară.  Oriunde merge, faţa sa este de-acum identificată cu a caracterului Isus.  Oamenii-l văd pe stradă şi-i aude spunând: „Uite-L pe Isus!”
Un nou proiect al actorului a fost dramatizarea Noului Testament.  Deşi în contractul cu Gibson era stipulat că Jim Caviezel nu mai are voie niciodată să joace în film rolul lui Isus, Mel i-a dat voie să „împrumute” vocea sa proiectului „The Word of Promise”.  Acesta este citirea Noului Testament cu ajutorul a peste 120 de actori, printre care unii celebri, pe un fond muzical.  Rezultatul este fenomenal!
Caviezel a încheiat interviul spunând: „Când trăieşti în sfinţenie, când încetezi să trăieşti în păcat, devii mai curajos.  Când devii mai curajos, devii un om de cuvânt.  Devii un om care are convingeri, şi nu te mai vinzi pe nimic.  Devii un adevărat cavaler într-o armură strălucitoare.”

 Puterea de concentrare

 Ce este necesar pentru a deţine concentrarea necesară pentru a deveni un lider eficient?  Cheia este în stabilirea priorotăţilor şi concentrare.  Un lider care-şi cunoaşte priorităţile dar căruia îi lipseşte concentrarea, ştie ce are de făcut dar nu face nimic.  Dacă liderul are concentrare dar nu are priorităţi stabilite, posedă excelenţă dar fără progres.  Când le are pe amândouă, este înzestrat pentru mari împliniri.
Întâlnesc adesea oameni în poziţii de conducere care par a excela în lucruri minore.  Aşa că întrebarea importantă rămâne, cum ar trebui să-ţi concentrezi timpul, energia şi resursele?  Liderii eficienţi îşi ating potenţialul concentrându-se asupra a ceea ce ştiu să facă bine, nu asupra a ceea ce nu ştiu să facă.  Pentru a avea succes, concentrează-te asupra domeniilor în care eşti dotat şi dezvoltă-le pe acelea, nu te concentra unde nu eşti dotat.

Creşterea este echivalentă cu schimbarea.  Dacă vrei să devii mai bun, trebuie să te schimbi şi să te ameliorezi în continu.  Asta înseamnă să păşeşti în domenii noi, ne-explorate încă.  Dacă dedici timp noului în domeniile în care eşti dotat, atunci vei creşte ca lider.  Nu uita: în leadership, când încetezi să mai creşti, încetezi să mai fii un lider.
Nu poate nimeni evita în întregime domeniile în care nu este dotat.  Cheia succesului stă în a minimaliza preocuparea cu acele domenii cât se poate de mult; liderii pot face aceasta prin delegare acelor domenii.  De exemplu, eu deleg munca detaliată altora.  O echipă de oameni se ocupă de logistica conferinţelor mele.  Astfel, când sosesc la conferinţă, eu mă ocup de ceea ce ştiu să fac eu cel mai bine, adică să vorbesc.

- traducere liberă din The 21 Indispensable Qualities of a Leader

Eşti propria-ţi lentilă

 Ceea ce eşti determină felul în care vezi totul.  Nu-ţi poţi separa identitatea de perspectivă.  Totul ce eşti şi fiecare experienţă pe care ai avut-o îţi colorează felul în care vezi lucrurile.  Este lentila ta. Iată ce vreau să spun:
Un călător apropiindu-se de o mare cetate întrebă pe un bătrân care era aşezat la marginea drumului: „Cum sunt oamenii din cetatea aceasta?”  „Dar cum erau în cetatea din care provii?” întrebă bătrânul. „Oamenii de acolo erau oribili!”, răspunse călătorul. „Erau răi, nedemni de încredere, detestabili în toate privinţele.”  „Ah, răspunse bătrânul, şi pe oamenii din cetatea din faţă o să-i găseşti la fel.”

Abia se îndepărtă primul călător de bătrân când un altul se apropie ca să întrebe despre oamenii din cetatea din faţă.  Din nou întrebă bătrânul despre oamenii din cetatea din care provenea călătorul.  „Ei erau oameni buni: cinstiţi, harnici şi extrem de generoşi”, spuse al doilea călător. „Mi-a părut rău că trebuie să plec.”  Bătrânul răspunse: „Exact aşa vei desoperi că sunt şi oamenii de aici!”
Felul în care-i văd oamenii pe ceilalţi este o reflecţie propriei imagini. Dacă sunt un om de încredere, o să-i văd şi pe ceilalţi de încredere. Dacă sunt o persoană critică, o să-i văd şi pe ceilalţi critici.   Dacă sunt o persoană miloasă, o să-i văd şi pe ceilalţi plini de compasiune.
Dacă te schimbi şi devii persoana care doreşti să fii o să-i vezi şi pe ceilalţi într-o lumină total nouă.  Şi aceasta va transforma felul în care interacţionezi în toate relaţiile tale.

 - traducere liberă din Winning with People

 Discernământul

 Discernământul poate fi definit ca fiind capacitatea de a ajunge la rădăcina unei probleme şi se bazează atât pe intuiţie cât şi pe gândire raţională. Discernământul este o calitate indispensabilă a oricărui lider care doreşte să fie eficient la maxim. Ajută la îndeplinirea mai multor lucruri:

1. Descoperirea cauzelor. Liderii organizaţiilor mari trebuie să facă faţă zilnic unui haos imens şi unor probleme complexe. Ei nu sunt niciodată în stare să adune suficiente informaţii pentru a avea o imagine completă. Ca rezultat, ei trebuie să se bazeze pe discernământ pentru ca pornind de la vederea unei imagini parţiale, să poată cu ajutorul intuiţiei completa ceea ce lipseşte ca astfel să ajungă la esenţa problemei.
2. Îmbunătăţeşte capacitatea ta de rezolvare a problemelor. Dacă vezi cauza unei probleme, o poţi rezolva. Cu cât mai talentat este un lider în domeniul acesta, cu atât mai puternică este intuiţia sa şi capacitatea sa de a descoperi cauzele unei probleme. Dacă vrei să-ţi îmbunătăţeşti potenţialul de discernământ, lucrează punctele forte pe care deja le deţii.

3. Evaluează opţiunile tale pentru un impact maxim. Consultantul în management Robert Heller are sfatul acesta: „Nu ignora niciodată un instinct, dar să nu crezi niciodată că instinctul este suficient.” Discernământul nu este bazarea doar pe intuiţie, dar nici bazarea doar pe raţiune.  Discernământul te face în stare să foloseşti atât intuiţia cât şi raţiunea pentru găsirea opţiunii ideale.
4. Diversifică ocaziile. Oamenii cărora le lipseşte discernământul sunt rar de tot în locul potrivit la timpul potrivit. Deşi liderii mari par în faţa unui observator a fi norocoşi, eu cred că liderii îşi creează propriul „noroc” ca rezultat al discernământului, a voinţei de a-şi folosi experienţa şi de a-şi urma instinctele.

- traducere liberă din The 21 Indispensable Qualities of a Leader.

 O privire istorică asupra ecumenismului actual - 1

 In anul 1893, la Chicago se întâlneau peste 400 de preoţi şi lideri religioşi din diverse religii, în cadrul celui dintâi „Parlaiment of World Religions” (Parlament Mondial al Religiilor - PMR - a nu se confunda cu Partidul Muncitoresc Român care suferea şi ăsta de abureli asemănătoare).  Printre cei invitaţi, o tânără stea a hinduismului, Swami Vivekananda.  Printre creştinii prezenţi, aşa cum se aştepta la vremea aceea, o mulţime de reprezentanţi ai unui creştinism dogmatic care credea încă în mântuirea prin Christos, în existenţa raiului şi a iadului.Cei mai mulţi dintre reprezentanţi fiind creştini, vorbitorii au discutat despre cum ar putea evolua religiile lumii către creştinism.  Asta până a luat cuvântul Swami Vivekananda.  El şi-a început celebrul discurs nu cu clasicul „Domnilor şi Doamnelor” întrebuinţat de antevorbitori, ci prin „Fraţi şi surori din Occident”.  Primele sale cuvinte au tăiat respiraţia celor din sală, care mai apoi s-au ridicat în picioare şi au aplaudat frenetic timp de minute în şir.
Vivekananda le-a vorbit despre adevăr; cum că acesta îmbracă mai multe forme şi că credincioşii diferitelor religii trebuie să-şi împărtăşească adevărurile descoperite de ei, chiar dacă câteodată acestea nu se potrivesc unele cu celelalte. Cu alte cuvinte, religiile lumii nu reprezintă decât nişte căi care duc la aceeaşi destinaţie.

„Să nu vă pese de doctrine, de dogme sau secte, sau temple sau biserici; ele contează pentru prea puţin în comparaţie cu esenţa existenţei din fiecare om, care este spiritualitatea.  Toate religiile, de la fetişismul primitiv până la absolutismul cel mai elevat sunt tot atâtea încercări ale sufletului omului de a apuca şi a realiza Infinitul…  Fiecare religie nu este decât o evoluţie a lui Dumnezeu din omul material.”
Discursul lui Vivekananda şi apoi seminariile ţinute prin SUA au atras un mare număr de participanţi şi mulţi creştini au început să aibă o preţuire aparte pentru hinduism.  Asta l-a făcut pe Arhiepiscopul de Canterbury (şeful Bisericii Anglicane) şi scrie peste patru ani în declaraţia Conferinţei de la Lambeth (Lambeth este reşedinţa şefului Bisericii Anglicane) următoarele (parafrazez): „Că tendinţa multor creştini vorbitori de limba engleză de a întreţine opinii exagerate despre excelenţa hinduismului şi budhismului, şi de a ignora faptul că Isus Christos şi numai El a fost făcut Mântuitor şi Rege al omenirii ar trebui să fie corectată în mod viguros (Rezoluţai 15 de la 1897).
Poziţia aceasta a fost considerată de unii ca un model ideal de „exclusivism creştin” şi a început să fie atacată cu chiar mai multă vigoare decât au fost apărate doctrinele creştinismului de către creştini.  În mai puţin de 100 de ani, un alt anglican, Arhiepiscopul Robert Runcie spunea la World Congress of Faiths (1986) (parafrazez): Dialogul ne poate ajuta să recunoaştem că credinţe diferite de a noastră nu sunt fortăreţe solitare ce trebuie atacate ci sunt reale locaşuri ale Duhului cu multe încăperi ce rămân încă de desoperit… Din perspectiva credinţei, diferitele religii ale lumii pot fi înţelese cadaruri diferite date Spiritului omenirii.”
O redută căzuse: creştinismul nu mai era „exclusivist” ci începea să fie „inclusivist”.  Bisericile isorice ale Europei şi SUA (mai puţin ortodoxismul, şi bisericile Africii şi din lumea a treia), şcolile biblice principale au început să fie din ce în ce mai „inclusiviste”.  Creştinismul post-modern se prevedea a fi astfel promotorul unei evanghelii a acceptării, a includerii şi altor religii în panteonul adevărului.  Isus nu mai era „Calea, Adevărul şi Viaţa”, ci „o cale, un adevăr şi o viaţă” pe lângă atâtea alte căi, adevăruri şi vieţi.
Evanghelia pentru care au murit apostolii a fost detronată, Isus a fost un simplu om care nu a înviat, Dumnezeu nu a creat lumea ci a născut-o sau a lăsat-o să evolueze, rugăciunea în Numele lui Isus e la fel de valabilă ca rugăciunea tibetanului, şi-ntre creştinism şi mahomedanism nu mai e nici o diferenţă: ambele religii slujesc acelaşi Dumnezeu.
Veacurile de bigotism creştin şi intoleranţă religioasă sunt spălate ca o pată de pe obrazul creştinului modern.  Da, porunca de a-L iubi pe Domnul Dumnezeu al tău (indiferent cine este acesta) rămâne valabilă, şi trebuie respectată în vecinul tău cu aceeaşi ardoare cu care îţi practici propria-ţi religie.  Doar nu este a doua poruncă a legii să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi?
Astfel, în timp ce creştinul a devenit lax, celelalte religii false au continuat să se închine cu seriozitate la idolii lor şi i-au cucerit pe creştini.  I-au adus în idolatrie.

Spre exemplu, în încheierea acestei prime părţi, iată aici un model de activităţi a World Congress of Faiths din 2006:

2006: World Congress of Faiths 70th Anniversary Year  Events:

April 27: 

5.00 p.m. WCF annual general meeting

6.00 p.m. Light Refreshments

6.30 p.m. Younghusband Lecture by Tariq Ramadan: ‘Interfaith Dialogue: a “Lokahi” approach.  St John’s Church, Waterloo, London.

May 12-14: Medical ethics: an interfaith discussion.  Speakers from the Christian, Jewish and Muslim communities at Fintry House, Nr Godalming, Surrey.

June 22: 6.00 p.m. for 6.30 p.m. Trading Faith: Global Religion in an Age of Rapid Change.  A book launch in the presence of the author, David A Hart, India Secretary of WCF.Contact: Dr Richard Boeke: telephone (after 15 May) 01403 257 801; e-mail r.boeke@virgin.net.July 23:  Day Conference on Forgiveness: a panel of speakers discuss forgiveness in their traditions.  Speakers include: Dr Anne Primavesi: ‘Can the planet forgive us?’ and Ms Alexandra Asseily: ‘Creating a garden of forgiveness in Beirut’.

September 5: 5.30 p.m. to 7.45 p.m. Visit to the British Library to see Hebrew manuscripts.  Contact jtabick@lineone.net

September 10: 3.00 p.m. An interfaith celebration of animals.  Golders Green Unitarian Church. Contact: Rev Fergus O’Connor, telephone number 020 7837 4472; e-mail: ggunirev@aol.com 

October 23-24: WCF Anniversary Conference jointly with Birmingham University: ‘Seeking

Transformation of a Fractured World’.  Contact: Dr David Cheetham; e-maild.cheetham@bham.ac.uk

November 20: 7.00 p.m. to 9.00 p.m.: Moral Maze debate: Morality without religion?  Contact: jtabick@lineone.net

For more information of these, and other WCF activities, see our website: www.worldfaiths.org or contact the WCF administrator, Tony Reese, at tony@worldfaiths.orgor by post at 125 Salusbury Road, London NW6 6RG

http://www.worldfaiths.org/one_family/One_Family_April_2006.htm

Şi aici o sărbătorire a animalelor în cadrul aceleaşi întâlniri, dar la anul 2005

The Second Interfaith Celebration of Animals

Sunday 18 September, 2005
In a spirit of reverence for what American Unitarian Universalists call ‘the interdependent web of all existence of which we are a part’ and British Unitarians affirm as ‘respect for all creation’, Golders Green Unitarians hosted on 18 September what World Congress of Faiths President Rev. Dr. Marcus Braybrooke called ‘a beautiful and inspiring occasion’: the second WCF Interfaith Celebration of Animals.
A packed meeting house saw Jackie Ballard, Director General of the RSPCA, light a candle for all the world’s animals and heard adherents of the major religious traditions, Brahmo Samaj, Buddhist, Christian, Hindu, Jain, Jewish, Muslim and Sikh, affirm the central importance of compassion for all sentient beings and respect for the living Earth, our common home.
Representatives of leading animal welfare organisations, including the RSPCA, IFAW, International Primate Protection League and Compassion in World Farming, affirmed the importance of their vital work in raising consciousness and helping prevent the unnecessary suffering of billions of vulnerable non-human animals at our mercy. In a practical expression of compassion over £300 was donated for humane medical research to help save human and animal lives.
Rudi Vis, MP, remarked on how apposite our opening hymn, John Andrew Storey’s Reverence for Life, was in articulating the mood of compassion and concern so much in evidence. Prayers for the welfare of all the world’s animals and for departed animal companions and the singing of Carolyn McDade’s beautiful and uplifting Spirit of Life in particular moved many present.

http://www.worldfaiths.org/animals%202005.htm

Sublinierile imi apartin.  Cei ce nu inteleg engleza sa-mi scrie pentru a posta o traducere.  Va urma

Din tată-n fiu…

Lăsarea „lucrării” ca moştenire se practică în toate religiile, şi-n creştinism!  Franklin Graham a preluat lucrarea tatălui său.  Stilul e diferit, abordarea include şi acţiuni umanitare (datorate societăţii de caritate The Samaritan´s Purse) şi „cuciadele” au fost înlocuite cu un termen mai acceptabil, „festivaluri”.  Franklin Graham va fi în vară la Timişoara cu una din opririle anuale a festivalurilor conduse de el (între 4-6 Iulie).
Sunt rare cazurile în care o lucrare importantă, reuşită şi influentă nu rămâne „copiilor”.  Frank Schaeffer este o excepţie, şi el explică în cărţile sale că acesta ar fi fost cursul normal şi anticipat al lucrurilor, dacă nu s-ar fi întâmplat altceva!  La TBN (unde mă uit extreeeeeeeeeeeeem de rar! şi nu trebuie să explic de ce!) au rămas copiii fondatorilor Crouch.  John Hagee îşi lasă fiul la cârma bisericii.

Acum câţiva ani, când se zvonea că Billy Graham va trebui să renunţe la conducerea organizaţiei sale din cauză de boală, un nume care se rostea frecvent era cel al evanghelistului din Oregon, Luis Palau.  Dar Palau nu şi-a lăsat lucrarea începută pentru cea a lui Graham… ci a început s-o împărtăşească cu fiul său, Andrew Palau.  Metoda „festivalurilor” s-a lipt şi de organizaţia lui Palau, cu un alt nume: 50Fest.  Recent, a avut loc o activitate în Jamaica la care a participat Andrew Palau.  Mesajul evangheliei a fost rostit cu putere şi… fără accentul tatălui!  O să-i duc lipsa lui Luis, cum îi vom duce cu toţii lipsa şi lui Billy Graham.  Dar trebuie să ne obişnuim cu moştenitorii!
Şi Andrew Palau va merge în România.  De fapt, el are un program încărcat: din Jamaica a zburat în  Etiopia, unde împreună cu soţia sa, Wendy, adoptă un copil etiopian.  Apoi se va duce la Bucureşti pentru ediţia română a lui 50Fest (între 31 Mai - 1 Iunie).
Ce să zic?  Nu pot să mă plâng!  Bunicul a fost predicator şi păstor de biserici baptiste, tata la fel, acum şi eu, şi fratele meu Adrian…  Mă gândesc că „ungerea” untdelemului turnat pe capul părinţilor se scurge şi pe cel al copiilor!  Dumnezeu să le dea har şi binecuvântare lui Franklin şi lui Andrew în anii ce vin, să ducă mai departe lucrarea Domnului cu credincioşie şi succes!
Am postat o poză a celor doi Grahami; asemănarea este izbitoare, nu-i aşa?

 JI Packer şi Anglicanii Canadieni

După ce s-a anunţat de mai multe ori că este posibil ca unul dintre cei mai influenţi evanghelici din lumea contemporană, J.I. Packer să părăsească Biserica Anglicană din Canada, săptămâna trecută faptul s-a împlinit.  Teologul în vârstă de 81 de ani, cu peste 4 milioane de cărţi vândute, împreună cu alţi 10 colegi şi episcopi s-au despărţit de Biserica Anglicană Canadiană cu cuvinte aspre.  Astfel, Packer a spus că mulţi dintre episcopii acesteia sunt eretici şi că au aderat la un liberalism otrăvitor.  Cei 11 rămân în sânul denominaţiei anglicane dar vor opera sub autoritatea arhiepisopului Africii de Sud, Rev. Gregory Venables.

Vineri seara trecută Packer s-a întâlnit cu peste 300 de membri ai bisericii căreia îi aparţine în Vancouver, BC şi a răspuns la întrebări.  Printre altele, teologul calvinist a deschis Biblia al cărei editor este (Standard English Version) la 1 Corinteni 6:9-11 şi a arătat că homosexualismul este păcat, alături de beţie, curvie, furt şi altele şi că cei ce practică aceste păcate nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.  Packer a subliniat că Biblia este autoritatea absolută cu privire la adevărul divin.

 Zi de Rugăciune pentru Zimbabwe

Rev. Bob Stumbles, Cancelarul Diocezei Anglicane din Harare, Zimbabwe a descris recent naţiunea sa ca „o naţiune într-un necaz îngrozitor şi care se află la marginea unui dezastru uman.”  „Ţara trebuie să scape de violenţă,  de secretul şi ascunderea rezultatelor alegerilor, de oprimare şi corupţie, şi să vinădreptatea, bucuria, pacea, compasiunea, cinstea, justiţia, democraţia şi eliberarea de frică şi nevoi” a mai spus Cancelarul.

Astfel, Duminică 27 Aprilie este desemnată ca o zi specială de rugăciune pentru Zimbabwe.  Creştinii din lumea întreagă sunt încurajaţi să se roage pentru cele de mai sus şi pentru creştinii din Zimbabwe care sunt ameninţaţi cu genocidul.  Site-ul Ekklesia care a postat ştirea mai spune: „Fie ca un continuu şi puternic flux de rugăciuni şi mijlociri să curgă către Domnul pentru toţi oamenii (din Zimbabwe) în această Zi a Rugăciunii, cerând intervenţia Sa divină în întreaga naţiune”.
Să-ţi aminteşti şi tu, cititorule şi să spui şi altora, poate şi bisericii cu care te închini Domnului.  Mai ales că nu cu mult timp în urmă, strigam şi noi către Dumnezeu dintr-o ţară strivită de comunism, şi Dumnezeu ne-a ascultat!

Scrisoare de la Creatorul lui Trig

Sarah Palin este în vârstă de 44 de ani şi este Guvernatorul statului Alaska.  Săptămâna trecută a dat naştere celui de-al cincilea copil al ei, pe nume Trig.  Luni Guvernatorul Palin a fost la lucru şi a răspuns reporterilor despre condiţia noului născut.  Trig s-a născut prematur şi are sindromul Down (boală genetică care va afecta dezvoltarea fizică şi intelectuală a copilului).

Arătându-le reporterilor copilul, Sarah a spus că atunci când medicii i-au adus ştirea, s-a simţit tristă şi derutată.  Mai apoi a simţit mângăiere în inimă şi a primit convingerea că familia ei a fost aleasă de Dumnezeu pentru primirea unui asemenea copil care necesită îngrijire şi dragoste specială.  În ochii ei, Trig este „absolut perfect” a spus Sarah.
Mai târziu, Guvernatorul a trimis un email prietenilor, cunoscuţilor şi rudeniilor ei, un email care părea a fi de la Dumnezeu, şi care printre altele, spunea: „ Mulţi oameni o să-şi exprime mila, dar tu nu ai nevoie de milă nici nu vrei mila lor, pentru că Trig va fi o bucurie; cu privire la aceasta trebuie să te încrezi în Mine.  Copiii sunt ingredientul cel mai scump şi mai promiţător în lumea rea în care trăieşti acolo pe pământ.  Trig nu este deosebit (de alţi copii) decât că are un cromozom în plus”.  Emailul era semnat „Creatorul lui Trig şi Tatăl tău ceresc”

Cum o cheamă pe femeia de serviciu?

 Am citit undeva rândurile de mai jos şi am crezut că sunt potrivite şi pentru alţii.  Iată-le:
„În a doua lună a şcolii de asistente medicale, profesorul ne-a dat un test.  Fiind o studentă conştiincioasă, am răspuns repede la fiecare dintre întrebări, dar m-am împotmolit la ultima: „Cum o cheamă pe femeia de serviciu a şcolii?”  Am crezut că era un fel de glumă. O văzusem pe femeie de câteva ori: era înaltă, avea părul negru şi peste 50 de ani, dar de unde să ştiu cum o cheamă?  Am dat profesorului foaia cu testul, lăsând ultima întrebare fără răspuns.

Înainte de a ieşi din sală, unul dintre colegi întrebă dacă ultima întrebare contează la notare.  Profesorul a răspuns: „Absolut!  În carierele voastre o să întâlniţi o mulţime de oameni.  Cu toţii sunt importanţi.  Ei merită atenţia voastră, chiar dacă tot ce faceţi este să le zâmbiţi sau să le spuneţi „bună ziua”.”
Nu am uitat niciodată lecţia aceea.  De asemenea am aflat în aceeaşi zi că pe femeia de serviciu o chema Dorothy.

"Bush e un cowboy!"